BOCS Homepage

Magyarul

A fost groaznic ce s-a întămplat cu noi

Episcopul Cserhati, care a murit de curînd, a spus în ultimul lui interviu: În regimul comunist statul a decis chiar și despre subiectele conferințelor episcopale care puteau fi discutate. Conferințele trebuiau prezentate dinainte, după care erau interceptate. S-a forțat transferarea preoțiilor. În biserica reformată evenimentele trecutului încă n-au fost analizate.
Viena-Budapesta, 94. 07. 15./KAP/ Sub regimul comunist Conferința Episcopală Catolică a depins total de ordinele statului. Episcopul Cserhati Jozsef, care a murit la mijlocul lunii aprilie, a mărturisit despre aceasta, în ultimul lui interviu, din care în duminica următoare, în 17 iulie, programul numit Orientierung al postului ORF va prezenta secvențe.
Primatul și arhiepiscopul din Estergom, arhiepiscopii din Kalocsa și din Eger și secretarul conferinței au format așa numita conferință episcopală "permanentă", a spus Cserhati, care a fost pe o perioadă de 19 ani secretarul conferinței. Aceștia au pregăt it programul conferinței.
Cu o zi înainte ei trebuiau să se prezinte în fața directorului Biroului pe probleme bisericești, și au fost nevoiți să prezinte conferința. După aceasta autoritatea a decis ce puteau discuta și ce nu, mai bine zis cum trebuiau discutate anumite probleme.

"Ne-au tratat ca pe niște elevi"
"Ne-au dat ordine. Aceasta a fost cel mai groaznic din ceea ce s-a întămplat cu noi" a spus Cserhati "conferința episcopală nu a fost liberă și nici eu nu am fost liber". Comuniștii i-au tratat pe episcopi "ca pe niște elevi". Le-au ordonat " să spună da lucrurilor pe care nu le-ar fi trebuit să le tolereze." În afară de aceasta au interceptat toate ședințele. După părerea lui Cserhati au montat în fiecare rezidență episcopală interceptoare, "la mine chiar și în grădină". La fiecare secretariat au pus cel puțin un denunțător.

"Dacă nu au fost transferați, au fost amenințați cu interdicție."
Cserhati a confirmat în interviu că instituțiile statului au forțat episcopii să transfere ca pedeapsă mai ales preoții care erau activi și cu succes. În cele mai multe cazuri era vorba de preoți care au găsit tonul cu tinerii. Comuniștii au acuzat preoții de lipsă de patriotism și că sunt ostili. Episcopilor le-au cerut transferarea acestor preți. În fața conștiinței lor nu au reușit să se scuze dar erau nevoiți să facă acest lucru. În cazul în care episcopii n-ar fi făcut acest lucru atunci autoritățiile puteau să interzică activitatea acestor preoți. Cu aceste transferări episcopii au vrut să evite aceaste situații.
Cserhati a spus că comuniști au avut și altă intenție cu aceste tranferări. Aceste transferări au afectat în cele mai multe cazuri preoții care au activat în orașe intelectuale. Deci aceștia trebuiau tranferați la sate, și cei care erau mai puțin pregătiți au fost puși în orașe. După părerea lui Cserhati un astfel de act pentru slăbirea puterii bisericii nu s-a atins scopul propus fiindcă cei mai mulți dintre preoți au fost fideli episcopilor și au încercat să lucreze cât mai eficient.
Cu excepția a 300-400 de așa-numiți "preoți de pace", care erau siguri că ceea ce cere statul este bun și au acționat ca niște funcționari de stat. În legătură cu seminariile și teologiile Cserhati a afirmat că pe acest plan au avut parte de puține greutăți. Cei mai mulți dintre profesori au putut fi aleși liber, statul a intervenit la cel mult 5 persoane. Dar aceștia s-au comportat cinstit.

Succesiunea secolelor
Cserhati a văzut urmele jozefinismului și în aceea că statul comunist a ținut în frău biserica. În Ungaria statul a fost întotdeauna era într-o relație foarte strănsă cu biserica. Din această cauză după venirea lor la putere comuniștii au crezut că biserica va colabora cu ei. Această inițiativă se referea la biserica care aparținea statului. După părerea episcopului ceea ce au crezut comuniștii era foarte greu de împlinit.
Din această cauză la începutul anilor 1950 au fost aduși în fiecare birou episcopal trei angajați bugetari, care au locuit împreună cu episcopul și chiar și la masă stateau cu el. Au controlat poșta și au confiscat ștampila. Cserhati ne-a mărturisit că episcopul era nevoit să ceară ștampila pentru fiecare act oficial. Această formă de verificare/urmărire a ținut aproximativ timp de un an. Mai tărziu această activitate a fost deulată de către Biroul pentru probleme bisericești, care avea apoximativ 40 de angajați, cu câte un birou în fiecare parohie. În afară de aceasta mai mulți angajați au lucrat în Biroul Central a partidului comunist și pe lăngă ministru, ca responsabili cu probleme bisericești.

Toate erau supervizate de Moscova
Episcopul a apreciat ca fiind foarte mare și hotărâtoare influența Moscovei asupre politicii partidului comunist din Ungaria referitoare la biserică a Moscova a decis și în cele mai mici probleme.Subsecretarii de stat din blocul estic pe probleme biserice ști au fost convocați de trei-patru ori într-un an la Moscova. Miklos Imre, care a fost directorul Biroului pentru probleme bisericești pe o perioadă destul de îndelungată, nu a recunoscut niciodată aceste ordine venite din Moscova. "Dar toată lumea știa că acestea există"- a mărturisit Cserhati.
La întrebarea care a fost cea mai jenantă întămplare cu Miklos Imre, răspunsul lui Cserhati a fost "când odată în fața reprezentanților mass mediei din străinătate a afirmat că biserica din Ungaria este condusă de către Biroul pentru probleme bisericești". Cu această afirmație Cserhati a pus degetul pe rană, fiind după aceea atacat de către Miklos Imre.

Cazul Bulanyi este "meritul" cardinalului Lekai
Secretarul conferenției episcopale a mărturisit despre conflictul, care a apărut între hierarchia bisericească și călugărul Bulanyi Gyorgy și între mișcarea "Bokor" conflict care a existat și care are rădăcinile în trecut. Conflictul a izbucnit atunci când mișcarea "Bokor" s-a obligat în favoarea dreptului la serviciul civil alternativ. Regimul comunist a cerut episcopiilor să acționeze împotriva mișcării Bulanyi. La această cerere conferința episcopală a dat un comunicat în care a prevăzut serviciul militar ca fiind o obligație morală pentru fiecare tănăr ungur credincios. Comunicatul acesta a fost respins de către mișcarea Bokor, fiindcă foarte mulți dintre membri au refuzat să fie încorporați și pentru aceasta au fost sancționați.
Bulanyi era de părere că în condițiile existente nu trebuie să se supună ordinului episcopului maghiar fiindcă decizia acestuia a fost luată de către stat. Conflictul s-a agravat, și în sfărșit cardinalul primat Lekai Laszlo a înaintat un proces împotrivalui Bulanyi, în care acuza călugărul piarist de propagarea ereziei.. Cazul a ajuns la Roma în fața Comisiei pentru Religie. Bulanyi nu a fost condamnat pentru erezie, dar memrbi mișcării Bokor au fost somați să se supună ordinelor emise de episcopul maghiar. În afară de aceasta, Comisia pentru Religie, a înaintat lui Bulanyi pentru semnare un act alcătuit din 12 puncte. El a fost de acord cu aceasta dar a apelat la declarația despre conștiință făcută de al doilea Sinod de laVatican. Comisia pentru Religie nu a fost de acord cu aceasta. Discuțiile nu s-au terminat până în zilele noastre.
În opinia lui Cserhati, conflictul ce s-a ivit în jurul lui Bulanyi se datora cardinalului Lekai și mai puțin presiunii statului. Cardinalul a crezut că dacă el, ca primat, afirmă ceva în biserica maghiară atunci acel lucru trebuie îndeplinit. Din această cauză de la început a avut o reținere vis-a vis de această mișcare și nu a fost de acord cu nici un compromis. Nu a recunoscut că problema nu poate fi soluționată în acest fel.

Bulanyi avea foarte mulți adepți
În viziunea lui Cserhati procesul înaintat împotriva lui Bulanyi a fost o mișcare foarte proastă. În cadrul audierilor Bulanyi a fost atacat foarte dur și au vrut să distrugă. I-au reproșat că a vrut să inițieze un conflict între conducerea bisericii și crendicioși. Bulanyi a numit procedura foarte dezolant, chiar foarte supărător. Din comunicatul lui Cserhati reiese că Bulanyi a respins toate acuzațiile, în afară de acuzația care se referea la serviciul civil alternativ. Cu siguranță, autoritățiile au dorit această schismă în biserică. Cserhati nu crede totuși că Bulanyi a acționat în conformitate cu autoritățile.
Nu toți episcopii și preoții erau de același părere cu Lekai în privința lui Bulanyi. Monarhul piarist avea mai mulți adepți decât a crezut conducerea bisericii, printre aceștia numărăndu-se și aproximativ 50 de preoți tineri cu capacități deosebite. În loc să rezolve toate problema în cadrul bisericii maghiare cardinalul Lekai el a apelat la Comisia pentru Religioși și chiar a apelat și la ajutorul generalului piarist. Dar Bulanyi nu sa lăsat convins nici de el. Cserhati a negat faprul că biserica arfi acționat în comun cu Vaticanul, din spate. Roma dorea la ajungerea unei rezoluții "clare".
Pentru biserica maghiară cazul lui Bulanyi este un caz "foarte neplăcut", căreia i-au acordat un interes mult mai mare decăt era necesar. Cserhati se întreabă cum poate să fie posibil că nu au clarificat acest conflict și că și astăzi mișcarea Bokor este acuzată de "anticlericalism". Ambele grupe trebuie să recunoască că au exagerat. Unii chiar și astăzi privesc lucrurile din același punct de vedere, "când realitatea nu a putut fi scoasă la iveală".

Fără să recunoaștem păcatele suntem nedemni pentru credit
Episcopului Cserhati îi părea rău că trecutul regimului comunist încă nu a fost prelucrat de către biserica. Greșelile trebuie recunoscute. În opinia lui, până când "acest lucru nu se va face, întreagă biserică nu merită credit din parte credincioșilor, parcă ar exista un tabu în spatele căruia exista ceva ce nu poate fi recunoscut". Consecința acestuia este și faptul că biserica nu este spijinită de societate, de care ar avea foarte mare nevoie. Apare o ruptură între biserica și societate. Aproximativ 30 % din populația Ungariei are un comporatament indiferent vis-a-vis de biserici. El totodată se întreba cum poate să ofere biserica soluții în probleme sociale când nu este în stare să se autogestioneze. Există și pericolul să crească influența partidelor ateiste.

Mindszenty: Erou, cu greșeli politice
În opinia lui Cserhati cazul Mindszenty încă nu a fost analizată. Cardinalul Mindszenty a fost un "erou" și a fost adeptul propagării credinței, dar a comis niște erori politice. A fost de neînduplecat și "prea dur" în reacțiile lui vis-a-vis de comuniști. De pildă nu a stat de vorbă la Budapesta cu un angajat extrem de important din Moscova, deși aceast lucru ar fi fost din punct de vedere politic foarte favorabil. Totuși, Cserhati a recunoscut: "Nu ar fi schimbat mult la decizia Moscovei de distrugere a bisericii. În această privință Mindszenty avea dreptate." Foarte puțini din cadrul bisericii au recunoscut că comuniștii vroiau să distrugă biserica.Singura soluție pentru a mâna acest lucru era dialogul. Cădere regimului comunist s-a întămplat neașteptat și foarte repede.

/4913, 4932/ Kathpress Nr. 161. 1994. 07. 16